Scrisoarea IV
Poezie de Mihai Eminescu

Stă castelul singuratec, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalţă în tăcere … More

Scrisoarea III
Poezie de Mihai Eminescu

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă, La pământ … More

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi … More

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, … More

Tu, preacurată rază, ce-ai coborât din stele Să luminezi în noaptea singurătăţii mele, Ascultă-mi rugăciunea, ce-o gem cu buza arsă: … More

Când, tremurându-şi jalea şi sfiala, Un cânt pribeag îmbrăţişează firea, Şi-un trandafir crescut în umbră moare, Şi soare nu-i să-i … More

Moşneag senin, eu tâmpla ta curată O cer pe veci nădejdii mele pază. Din soarele copilăriei mele Pe fruntea ta … More

Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul Şi veselia deopotrivă… Mărită fie dimineaţa Ce-a … More

Noaptea-i furtunoasă, şi superbul domn În deşert mai cheamă fugătorul somn: O gândire mare sufletu-i îmbată; Printr-o faptă rară să … More