Poetul ca negustor de zăpadă ~ Stefan Augustin Doinaş

O dată cu-nceputul primăverii,
cînd neaua piere şi copiii, dornici
să rîdă de cei mari, găsesc în locul
troienelor doar fraţi, părinţi – doar oameni
gata făcuţi – apare în cetate
nebunul care vinde neda. O iarnă
sălbatică îi scînteiază-n suflet,
iar el precupeţeşte crunt : o iarnă
cu pomi golaşi şi păsări amorţite,
cu ape ce vorbesc în smn sub sloiuri
şi cu seminţe oarbe pregătibndu-şi
exploziile. Pe poleiu-albastru
din ochiu-i stîng trec lebede în sănii,
iar ştiuci de-argint, la copcă, pot fi prinse
în bulbul celălalt, întorc spre noapte.
Fără de milă, el îşi vinde marfa.
Apoi, fiind el însuşi de zăpadă,
se-mparte tuturora: fulgi şi pene
infinitezimale-nseamnă drumul
pe care-o oaste albă nevăzută,
cu comandanţi ce poartă tui de mături,
ocupă toate posturile-cheie
ale cetăţii, condamnînd statuia
primarului care tronează-n piaţă.

(No Ratings Yet)

Loading...