Psalmul I ~ Stefan Augustin Doinaş

Cum să te-ntâmpin, Doamne,- cu ce rugă
Ai fost copac acum eşti buturugă.
Vrei să mă scol eu însumi din genunchi
să-ţi fiu coroană verde, să-ţi fiu trunchi?
S-aşez cu vârful degetelor mele
pe-aceleaşi bolţi de fum aceleaşi stele?
Eu, cel bolnav de bine şi de rău,
vrei să mă-nalţ aici în locul Tău.

Nu, Doamne! Sunt prea mândru ca s-accept
destinul Tău: să cântăresc ce-i drept
şi ce e strâmb- nimica nu mă-mbie.
Ursita creaturii-i să-L învie
pe Creator.Ca un ocnaş în zeghe
ce-aşteaptă graţierea, stau de veghe
lângă buşteanul Tău cu cioturi tari
până-Ţi vor creşte, Doamne, noi lăstari.

(No Ratings Yet)

Loading...