Psalmul LII ~ Stefan Augustin Doinaş

Tu, Doamne, geometrul unui Cerc
spre care tind atâtea seminţii
de noi figuri, – pe mine care- ncerc
să pier în Tine, ai să mă susţii?
N- aştept nici Verbul Tău de foc, nici pasul.
Roteşte- ţi peste mine doar compasul.

Triunghi, înscris într- un pătrat nătâng,
ce se visează zilnic pentagon,
eu sunt, Isuse, gata să mă frâng
şi să mă pierd cu Tine- n alt eon
tânjind spre- un număr infinit de laturi,
cu forma Ta divină să mă saturi!