Pe ţărm, acolo, mică şi curată,
O casă cu fereşti strălucitoare…
În glastre râde floare lângă floare,
Iar printre flori un alb profil s-arată…
Căpşorul blond într-aurit de soare
Se reazemă de mâna dalbă… Iată!
Doi vineţi ochi în suflet mă săgeată:
Să fie numai o părere, oare?
Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă…
O sărutare le trimit din fugă,
Căci trenul zboară iar, bătu-l-ar focul!
Stau trist la geam… Departe-n văi se pierde
Căsuţa albă cu podoaba-i verde…
… Şi poate-acolo m-aştepta norocul!