Din vechi hrisoave, din scripturi bătrâne
Strângând de-a valma note pentru Hronic,
Aşa-l văd eu pe tânărul canonic,
Istoricul semeţ şi dârz de mâine.
Când cei puternici l-agrăiau ironic,
El nu ştiu mânia să-şi înfrâne.
Mişei, l-au prigonit, l-au scos din pâine,
Dar n-au înfrânt curajul lui demonic.
Ca Dante, ne-nţeles, pribeag prin sate
Îl văd apoi purtând, trudit de cale,
Gigantica sa operă în spate,
Întreg trecutul naţiunii sale:
Un alt ‘Infern, mai crunt, mai plin de jale,
Căci toate-n el erau adevărate!