Zmeoaica ~ Stefan Octavian Iosif

— Zoreşte-ţi fugarul, o, drag Făt-Frumos!
Zoreşte-ţi fugarul şi-aţine-te bine!
Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos
Pe urmele noastre pornit-a şi vine
Purtată în goană, ca norul de vânt,
C-o falcă în cer şi cu alta-n pământ!

— N-ai teamă, copilă de crai, căci cu noi
E Galben-din-soare, copilă, n-ai teamă!
Aruncă năframa cea scumpă-napoi,
Să crească un codru năstruşnic de-aramă:
Pân’ dinţii Zmeoaicei, rozând, s-or toci,
Noi fi-vom departe, departe de-aci!

— Zoreşte-ţi fugarul, o, drag Făt-Frumos!
Nu simţi tu dogoarea arzându-te-n spate?
E crunta Zmeoaică cu chipul hidos:
Rozând la copaci, prin pădure străbate.
Ea vine cumplită, cu părul vâlvoi,
Şi dacă ne-ajunge, aman e de noi!

— N-ai teamă, tu, mândră copilă de crai,
N-ai teamă, al inimii mele tezaur!
Aruncă-i tu pieptenul de-aur ce-l ai,
Pe loc să se facă un munte de aur.
Ah, iată-l cum creşte cu vârful în cer —
Să-l roadă Zmeoaica cu dinţii de fier!
— Zoreşte-ţi fugarul, o, drag Făt-Frumos!

Căci muntele, iată, se clatină, crapă:
Zmeoaica cumplită, cu chipul hidos,
Prin borta deschisă se vâră şi scapă.
Ea varsă catran şi pucioasă pe nări,
N-auzi tu vâlvoarea cum clocote-n zări?
— N-ai teamă, tu, scumpă copilă de crai!

N-ai teamă, căci leac îi găsim noi îndată;
Aruncă-i oglinda vrăjită ce-o ai,
Să crească o baltă adâncă şi lată:
Căci apa cea lată va pune hotar
Pe care-o să-ncerce să-l treacă-n zadar!
— Zoreşte-ţi fugarul, o, drag Făt-Frumos!

Se-ntunecă cerul, pământul vuieşte.
Te uită! Zmeoaica cu chipul hidos
Se zbate-n mocirlă şi se zvârcoleşte.
Ea urlă turbată şi-azvârle spre noi
Cu ghearele-i hâde bucăţi de noroi!
— N-ai teamă, tu, dulce copilă de crai!

Acolo rămâne de-acum înainte!
Noi însă trecut-am pe celălalt plai,
În lumea de visuri curate şi sfinte!
Înlănţuie-mi gâtul cu braţul tău drag!—
O, las’ să ne ducă fugarul pribeag!

(No Ratings Yet)

Loading...