Serbare sgomotoasă
Ca-n bâlci. Decor banal;
O boltă luminoasă
Scăldată-n aur pal.
Pe culmea azurie
Chiar soarele de-aramă
Se pare-o jucărie
De proastă melodramă.
Mulţimea îmbătată
De pulbere şi soare
Întoarce-nfierbântată
Un danţ nebun pe care
Îl farmecă orgia
Din surle, din ţimbale,
Din nai şi măestria
Din cornuri triumfale;
O muzică ciudată
Ce-nalţă orgolioasă
Spre bolta-nflăcărată
Prostia glorioasă.
Mulţimea se aprinde
Şi râde, strigă, -njură.
Paiaţa se desprinde
Din gloată. O figură
Ciudată: meseria
I-a pus pe buze-un rânjet
Pe care sărăcia
Mereu îl schimbă-n scâncet.
În ochi îi arde para
Durerei care creşte.
Ar plânge; dar ocara
Mulţimei ‘l-ngrozeşte
Ce, crudă, îmbuibată
Vrea glume, joc, plăcere.
Paiaţa întristată
Priveşte cu durere.
O lacrimă îi pică
Încet şi el tresare
Şi mândru îşi ridică
Privirea sfidătoare
Spre cer iar a sa minte
Orgoliul străbate;
El trece înainte
Cu braţe încleştate.
Zâmbind din înălţime,
Decât robit durerei,
Să ceară la mulţime
Pomana-nduioşărei.
Draga Oana, la fel si eu iti zic “fara nicio rautate” insa, ce-ar fi sa ne apucam sa facem corecturi si in acelasi timp, sa modificam si poeziile tuturor marilor poeti din trecut:)
“Stefan Petica s-a nascut pe 22 ianuarie 1877, Buceşti,judeţul Galaţi si a decedat la doar 27 de ani in octombrie 1904, Bucureşti. A urmat cursurile facultăţii de filozofie din Bucureşti si a avutîn acelaşi timp o bogată activitate ziaristică.”
Asa a fost scrisa de poet in acele vremuri:)
fara niciun fel de rautate, o observatie, o sugestie: cuvantul “sgomotoasa” nu exista in lb.romana. E ca si cu “cisme”
.. corect e zgomotoasa. toate cele bune !