Graiul noptii ~ Tudor Arghezi

Cucuvaie, cantecul tau tarziu,
In noaptea cu vesmant argintiu,
Are cateva tari silabe
Cu cateva silabe slabe.
Ce prost, intii, s-a-nfricosat de tine,
De cantecul tau cu chemari straine,
De fiinta de abur si pucioasa
In noaptea lui somnoroasa?

Ochii tai, mari si teferi,
Ca niste luceferi
Inghetati de uimire,
Privesc in suvenire.
Tu stii ca destinul e grav
In pensula marelui zugrav.
Omule, gura stramba, gura hada,
Pasarea nu stie sa rada!

Tu esti clopotelul Sfantului Duh
Si treci lung prin vazduh
Si suni lepadarea de sine
Si-mparatia noptii ce vine.
Glasul tau departat si sfant
Spune auzului de pe pamant
Ca sufletul vitejilor a stat
De veghe, incalecat;
Ca sufletul e-o sabie sticloasa
Care trebuie trasa:
Sa-i scanteie stelele-n luciu!
Povara mi-e mintea, ca tuciul.

Tu traiesti fara castel,
Fara pat, far’ asternut,
De la inceput;
Fara cufar, fara carti
Zburand mereu intre-alte parti,
Neasezata nicaieri,
Fara drepturi, fara puteri.
O! cucuvaia lui Dumnezeu,
Gandesc c-ai fi sufletul meu!

(No Ratings Yet)

Loading...