S-a ţintuit acum pe arhitrava
Ce-a dăinuit din portice bătrâne;
Sodoma greacă-n urma lui rămâne;
Din nefiinţă soarbe el otrava.
– Acel sărac în Paradis intra-va!
Atât a fost. Şi-a început să-ngâne:
– “Te voi urma. Da, te-oi urma, stăpâne!”
Dar câinele în veci de veci lătra-va.
Cu pietre şi cu bice îl bătură
Şi-o zi întreagă-l râseră-n agora,
Spre blândul sclav uitându-se cu ură.
Şi-atuncea când, în râsul tuturora,
Ei l-au orbit, i-au răsărit, sub pleoape,
Un soare nou, păduri, câmpii şi ape.