Caţeluş cu paru’….ondulat ~ Valeriu Cercel

Cǎţeluş cu pǎru’ creţ,
Furǎ raţa din coteţ
El se jurǎ cǎ nu furǎ,
Latrǎ de a mǎ-si z-gurǎ,
Şi boceşte şi se vaitǎ
Cǎ-i persecutat de haitǎ,
(Camarazi pânǎ mai ieri
Ce l-au dat azi la hingheri)
Cǎ mi se fǎcu şi milǎ,
De scrisei aceastǎ filǎ:
Tot ce a agonisit,
Cicǎtelea a muncit
Ani în şir, neîncetat
Numa’ cǎ n-a şi turbat,
Zece zile-n sǎptǎmânǎ,
(Cât furau alţii-ntr-o lunǎ !)
Cǎci fiind câine de rasǎ,
Lucra bine pe sub masǎ
Si aşa cum spune el,
Decând era un cǎţel.
Socotind acum, bǎbeşte,
Frate nu cred ca greşeşte,
Cǎci un an…d-ǎia câineşti
Sunt cât şapte omeneşti,
D-aia nici nu mai gândesc
Nu cumva sǎ obosesc;
Insǎ toatǎ socoteala
Nu i-a acoperit oala:
Poseda nene coteţe
Încǎ în vreo cinci judeţe
Şi pǎduri, pentru nevoi,
(Asta o-nţelegem noi !)
Da’ avea oase, ciolane,
Sub bǎncuţǎ, milioane ,
Le ţinea şi el la dos
Ca sǎ nu prindǎ miros.
………………………
Da-ntr-o zi, cum s-antâmplat,
Dulǎii s-au gâdilat
Şi-au fǎcut o zarvǎ mare,
Dintr-o simplǎ întrebare:
Au scǎzut şi-au adunat,
(Matematic au lucrat)
Fi’n’cǎ îi ardea pe maţe,
Cǎ ieşeau prea multe raţe
Ce se pare c-a furat
Cţeluşul ondulat.
………………….
Cǎţeluş cu pǎru’ creţ,
(Nu era el nǎtǎfleţ !)
Cǎ le-a pus mintea pe moaţe
Cum au întrebat de raţe
Şi de oasele din stoc,
Matematic, dintr-un foc
Socotind dup-a lui minte,
Din ce şi-a adus aminte:
Cicǎ şi-a golit cǎmara
Mǎtuşica lui, Tamara,
Iarǎ el foarte milos
I-a luat ultimul os,
Cǎ sǎraca mǎtuşicǎ,
Pensionarǎ-a fost de micǎ,
Trǎind dupǎ cât se pare
Pe o labǎ foarte mare.
………………………..
De vorbim de matematici,
Câinii zic dup-a lor practici,
Cum au socotit-o ei,
Lumea e-mpǎrţitǎ-n trei :
Unii care au un dar
Şi-alţii care n-au habar !

(No Ratings Yet)

Loading...