Doar s-au dat jos din avion
Veniţi cu-afaceri la Paris,
Marin, Vasile şi Ion,
Sǎ fac’o turǎ, au decis ;
Cǎscând ei gura prin vitrine,
Ajung în zona deocheatǎ,
Ce expunea doar manechine
Cu şnururi d-alea…cum se poartǎ ;
Holbaţi, Vasile şi Marin,
Puţin parcǎ s-au agitat,
Însǎ Ion, fierbea din plin,
Ud leoarcǎ tot de-nfierbântat,
Încât cei doi compatrioţi,
S-au cam mirat, cum pe Ion
L-au zǎpǎcit nişte chiloţi
Sub câte-un scurt combinezon (?!)
Cǎ las-o-n colo ! e om mare !
Şi dup-o zi fǎrǎ Maria,
Doar dintr-un şnur printre buci goale
E-n flǎcǎri tot şi…pǎlǎria !
Da’ Ion sǎrmanul, tremurând,
(Nici aer nu avea de-ajuns)
Privind în gol şi lǎcrimând,
Zise pe şleau, bufnind în plâns :
De cum ajung acasǎ-n prag,
Mariei, praf îi fac chiloţii,
Am sǎ-i întind şi am sǎ-i trag,
În zdrenţe-am sǎ-i prefac cu colţii (!)
Cǎ sǎ v-o spun pe aia dreaptǎ,
Nu de Maria mi-este dor…
Chiloţii ei, vina o poartǎ,
Ai dracului …mǎ strâng de mor!