Elegie de…duminica ~ Valeriu Cercel

S-a întâmplat, cǎ-mi este şi ruşine,
Duminica trecutǎ, dupǎ-masǎ,
Chiar martore au fost vreo trei vecine
Când soacrǎ-mea, m-a dat afar’ din casǎ ;

Mereu am cǎutat sǎ fie bine,
Iar supǎrare…n-avea nici un rost,
De multe ori am dat chiar de la mine
De a ajuns sǎ creadǎ cǎ sunt prost ;

Gândindu-mǎ aşa, pe undeva
Greşeli am mai fǎcut, cǎ-i omenesc
Şi recunosc , în parte-i vina mea
Cǎci altfel n-ajungeam sǎ mǎ cǎiesc ;

Totuşi am vrut sǎ mai slvez ceva,
De-am tot frecat şi am suflat în oase…
A dracu’ soartǎ-i tot în contra mea :
S-o bat, îmi trebuia un…şase-şase!

(No Ratings Yet)

Loading...