Inocenţă pierdută ~ Valeriu Sofronie

cred că a fost ceva
care ne-a spălat inocenţa
încă de la primul sărut dăruit risipei

cu mâinile rămase în aerul rugător
am desenat încă o umbră în zădărnicie
şi ne-am făcut urcuş spre semnul de întrebare
sculptat de trupurile noastre în cearceaful alb

îndoiţi de-acum,
am început să ne citim ca în oglinzi visele
să condamnăm aluatul cărnii
din care am învăţat atât de bine
să ne frământăm vinovăţia

şi n-am găsit niciun centru
care să ne întâlnească palmele
altfel decât în umilinţa morţii

(1 votes, average: 5.00 out of 5)

Loading...