Balcanul si Carpatul, la Dunarea mareata,
Ca doi giganti naprasnici stau astazi fata-n fata
S-aprinsi de dor de lupta, cu ochii se masoara,
Cu glasul s-ameninta, cu gandul se doboara,
Zicand: Nu pot sa-ncapa doi palosi intr-o teaca!
E scris din noi doi unul in pulbere sa treaca!
Balcanul cel fanatic, muncit de aspra ura,
Nu stie sa-ngradeasca salbatica lui gura
Si zice cu trufie: Carpatule vecine,
De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine,
Caci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte
Torente-necatoare deprinse ca sa salte
Din maluri peste maluri, din munte peste munte,
Sa bata-a tale coaste, s-acopere-a ta frunte,
Sa faca intr-o clipa ca sa dispari din lume
Cu-a tale stanci si codri, cu-ai tai copii si mume!
Carpatul scoate-un freamat teribil de urgie,
Miscand coama-i de codri, ca leul in manie,
Si-n clocot lung raspunde: Balcane,-a ta trufie
Arata ca tu astazi cazut esti in pruncie.
Nevoie ai de-o carja ruina-ti s-o supoarte,
Caci esti, acum, sarmane, ajuns la prag de moarte.
Ai fost odinioara gigant prin inaltime,
Amar prin fanatismu-ti, puternic prin cruzime!
Ai revarsat pe lume si groaza si rusine
Si te-ai scaldat in sange pan ce-ai dat piept cu mine.
De-atunci au trecut secoli!… Strivita omenire
S-a desteptat, si numai tu stai in adormire,
Ademenit de visuri nebune si trufase,
Far-a patrunde norii care te tin in fase!
Orb urias! cu carja tu genele-ti ridica
Si vezi l-a tale poale cat umbra-ti e de mica!
Esti sters din cartea lumii, tu, care din vechime
Stai rezemat in somnu-ti de-o putreda marime!
Si vrei sa tii in lanturi popoarele crestine?
Si vrei, Balcane garbov, eu sa ma-nchin la tine?
Dar n-auzi cum te rade si Dunarea, si Marea?
Deviza ta-i sclavia, s-a mea neatarnarea!
Cum zic, doi vulturi ageri, zburand din varf de munte,
Se-nalta pana-n ceruri si scot tipete crunte.
De pe Balcani e unul si din Carpati e altul…
Mult repede li-i zborul, mult crancen li-i asaltul,
Caci se izbesc ca fulgeri la lupta-ucigatoare!…
Intinsele lor aripi se bat lucind la soare,
S-a lor cumplite gheare si pliscuri otelite
Isi dau loviri de moarte si rani isi fac cumplite.
Deodata cade unul din vulturii dusmani:
E vulturul pradalnic din barbarii Balcani,
Si-n patru parti a lumii zbor smulsele lui pene!…
. . . . . . . . . . . . . .
Si canta libertatea pe maluri dunarene.