Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori
Ca un vis de tinereţe pintre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
aceasta poezie este in proza sau im versuri ?
VERSURI
e super am luat 10 la ea dar si autorul e superb
A TRABUIT SA DEMONSTREZ CA POEZIA IARNA DE VASILE ALEXANDRI ESTE UN PASTEL.CE PLICTISITOR!!!!!!!!!!!!!!!!
cea mai frumoasa poezie
nu imi vine sa cred
foarte fromos
e foarte fromoasa am avut-o de invatat pt azi primele 2 strofe ca sa dam autodictare sunt in clasa a 3 …. o am si pe cartea de lb romana