Veniti la El, fecioare din Sihar,
Cu ramuri verzi, cu scoarte moi si dese!
Din scrinuri scoateti albele vesminte,
Din templul vechi luati podoabe sfinte,
Legati cununi din flori de camp alese,
Veniti la EL, izvor de vesnic har!
Gatiti-i calea, mame din Sihar!
Asterneti in tarana grane coapte,
In valuri late scoateti panza noua.
Aduceti ierburi dulci, sclipind in roua,
Aprindeti tortele ca-n miez de noapte,
Caci iata, vine, Cel ce-i plin de har!
Cantati-i imnuri, roabe din Sihar!
Gatiti-va cu glas de bucurie.
Cantati ca pasarile-n zori pe ramuri,
Vestiti minunea peste mii de neamuri!
Lin curge azi izvor de apa vie,
Menit sa curme-al vietii noastre-amar.
Iar eu, cea mai umila din Sihar,
Ii voi asterne sufletul in cale,
Ca-n mintea mea de-a pururi sa ramana
Lumina intalnirii la fantana,
Cand vraja cuvantarii Lui domoale
S-a leganat in vant de ciresar.