Vinul ~ Zorica Lațcu

Îmi strâng durerea în inima, ca-n teasc.
Din ea, mustind, poemele se nasc;
Si fierbe mustu-n clocot rubiniu,
În buti cu cerc de fier de-abia-l mai tiu.

S-a limpezit apoi în cani de lut
Si locul de mireasma s-a umplut.
Ulcelele-nflorite îl cuprind
În smaltul lor? si mâinile se-ntind.

Sa ia din rodul viei. Dar ce vreti,
Voi, buze întinate, voi ochi beti?
Voi de-nzadar ati ars si-ati însetat,
Ca nu veti bea din vinul meu curat.

Sa spumege poemul lucitor
Din strofele cu flori în smaltul lor,
Sa-l duc la Cina Domnului în dar,
Sa stea-n potir, pe masa din Altar.

Atunci din ranile lui Dumnezeu
Va curge Sânge Sfânt în vinul meu.
E clipa jertfei. Voi cei luminati,
Voi cei desavârsiti, luati, mâncati.

Cei tintuiti pe cruci si trasi pe roti,
Cu sete, beti dintru acesta toti.

(No Ratings Yet)

Loading...