Poezii, Rime si Versuri

Profeţia omului-fluture

Autor / Poet: Ionuţ Caragea
Comentarii (3) | Adaugata de kruger

Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce

atât cât să pot duce în spate

lumea

 

dar crucea asta de piatră

mă trage-n adâncul

râului Styx

 

în timp ce din cer plouă cu bolovani

peste casa mea fără ferestre

acoperiş din flori

 

arde mocnit focul dorinţelor

sufletul meu iese pe horn

rămâne scheletul

casei părăsite

 

Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce

atât cât să pot duce în spate

profeţia omului-fluture

 

rămas în coconul viselor nesfârşite

un înger care se naşte captiv

ca o lumină pe coridorul

umbrelor

 




  1. avatar
    mahok valeria

    În pragul Crăciunului
    Versuri de Mahok Valeria

    Din visul armoniei sfinte
    Maria a născut,
    Pentru a lumii mântuire
    Pe Isus pruncul sfânt.

    Pe cer o stea a răsărit
    În calea magilor,
    Şi spre locaşul sfânt pornind,
    Minunea au vestit.

    Aur, smirnă şi tămâie
    Magii îi dăruiră,
    Mariei şi pruncului sfânt,
    Apoi li se –nchinară.

    În leagănul Crăciunului,
    Colindători mângâie
    Visele sfinte-a pruncului,
    În braţele Mariei.

    Colindul bucuriei sfinte
    Cuprinde întreg pământul,
    Cerul răsună îngeresc,
    Domnu-şi sărută pruncul.

    09-12-2007

  2. avatar
    byrev

    te referi la asta: http://poezii.t2i.info/colinde/copile-cu-ochi-senini/
    pai 8 strofe are … daca mai stii tu una sa o auzim !?

  3. avatar
    miky

    ai ratat o strofa din copilule cu ochi senini

LEAVE A COMMENT