Poezii, Rime si Versuri

Sufletul satului

Autor / Poet: Lucian Blaga
Comentarii (2) | Adaugata de mihella

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.




  1. avatar
    Inna

    poezia e fina, insa plictisitoare…:((((

    • avatar
      ebb

      poezia este plictisitoare, numai daca nu ai avut nici o tangenta cu satul. este efervescenta, nicidecum plictisitoare!

LEAVE A COMMENT