Atât de umil aerul
memorând îmbrăţişările lumii…
Între un fir de iarbă şi un fir de nisip
roua creşte albă nejudecată de mirarea depărtărilor
ce nu ştiu frângerea uitată-n strălucirea Luminii.
[ Short URL ... ]
LEAVE A COMMENT
:: Bookmark this site ::
-
Top: Maria-Eugenia Olaru
- Întâia scrisoare – O zi senină - (100)
- Dimineţi de duminică - (87)
- Scrisoare de dor către casă - (84)
- A treizeci şi doua scrisoare – Iubirile, iubirile… - (79)
- Dor de acasă - (61)
- Zăpada mieilor - (56)
- Taina - (49)
- La icoana Sfântului Antonie cel Mare - (36)
Recent Vizualizate
- A patrusprezecea scrisoare - (16)
- A treisprezecea scrisoare - (16)
- Pruncii din Sinai - (17)
- Însângerare - (18)
- Înrourare - (20)
- A douăzeci şi una scrisoare - (21)
- A treizeci şi una scrisoare - (22)
- Legănare de rouă - (27)
