Poezii

(comandorului Eugen Tautu) In portul alb, in care-am ancorat, Nici un pilot nu stie cine sunt, Nici cate vieti intregi am navigat Neincetat, Scuipat de ploi Si palmuit de vant… Dar cine-anume sunt cu-adevarat Nu stiu nici eu… Nu stiu decat ca sunt un matelot, Si-atata tot… Si-acelasi matelot voi fi mereu!… Sunt matelotul blestemat […]

Ploua!… In orasul nostru romanesc Ploua asa cum stim cu toti ca ploua Ploua “gris” ca-ntr-o estampa japoneza… Pietonii pe trotuare se raresc, O trasura cu un “Chrysler” in viteza, Trec in sens invers Si se ciocnesc… Iar un popa cu sutana noua Sta lipit de chioscul de ziare, Ca un Crist de abanos intr-o […]

Nu sunt ce par a fi – Nu sunt Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!… Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu, Sau prea curând, Sau poate prea târziu… M-am resemnat, ca orice bun creştin, Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!… Sunt cel din urmă strop de vin Din rustica ulcică de pământ […]

În oraşul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna… Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: – Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?… Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?… Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă, Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă […]

Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea… O noapte plouă-n cinstea mea… O noapte plouă-n cinstea ei… Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?… Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea – A plecat altcineva!… Dar cine-a fost nu ştim nici noi!… Ştim doar c-am găzduit-o amândoi […]

Pornind din Lotru spre Cornet, Şoseaua urcă-ncet… încet… Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală – Dar naţională!… Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar în copacii ei… Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă… În timp ce linia […]