Adanca-i noaptea, orele profunde…
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface…
Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.
[ Short URL ... ]
Noaptea-i adâncă în eternitate
Un infinit de care mulţi se tem;
Tu ai iubit o inimă de frate
Eşti printre noi şi noi mi te vedem.
Vom fi cu tine-n suflet tot mereu
Omul este fiinţă muritoare;
Murim şi ne-nălţăm la Dumnezeu
Unde în veci de veci nu se mai moare.
Isus Hristos pe toţi ne mântuieşte
Te iartă de păcatele ce le-ai avut;
Arată lumii cât de mult El ne iubeşte
Numele tău în Cartea Vieţii-a fi trecut.
Iubiţi pe cei trecuţi în veşnicie
Cu amintiri din cele mai bogate;
Iubiţii scriitori a nu uita să scrie
O dulce amintire-a bunului său frate.
Dintotdeauna Domnul a răspuns: “Prezent”
Adică a răspuns… “Eu Sunt”.
Tată şi Fiu, şi Sfântul Duh atent:
A nu rămâne-n veci, pe-acest pământ.
27.02.2012