La Școala de Dumnezei
Poezie de Mihaela Vicol

De cum te naști De vrei, nu vrei La Școala de Dumnezei Ești dus! Pornind ușor pe calea vieții Urmând pe…

Râde ciob de oală spartă
Poezie de Mihaela Vicol

Râde ciob de oală spartă Că n-am cui să bat în poartă, Că n-am una, că n-am alta Că nici…

Povestea nu s-a spus! Ea nu mai stă de multă vreme aici, sus, s-a dus… Pe unde, nu știu, nu…

Trei culori cunosc pe lume Ce le ţin ca sfânt odor, Sunt culori de-un vechi renume Amintind de-un brav popor.…

După-atâta frig şi ceaţă Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheaţă Nasul şi picioarele! Cu narcişi, cu crini, cu…

Urându-i-se singur în stihii, A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii Şi s-a gândit din ce să-i facă, Din…