Am ratacit departe-n lumi straine,
Crezand ca scap de-a patimii prigoana,
Ca-n sufletul meu insetat de goana
Mai poate creste-o floare pe ruine.
Dar un blestem din orisice icoana
Ma urmarea, caci te vedeam pe tine…
Si te visam ca-n noptile senine,
Un crai pribeag pierduta lui coroana…
Nu te mira ca azi infrant de cale,
Robit de-un chin care-n curand se curma,
Ma-ntorc din nou la pragul casei tale.
Gandeste-te ca-n cruda lor arsura,
Cand simt aproape clipa de pe urma,
Bolnavii toti cer cuminecatura…