Lacrimi ~ Octavian Goga

Copilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei…

De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Si-mpotmolind-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor…
Incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
Tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
candle

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *