ruginesc clipele vândute în piața de vise
în curțile negre
de-atâta sudoare venită
din munții astupați
de-atâtea deșeuri de vieți
nereciclabile…
au uitat viermii să mai întindă o mână
firavelor omizi
ce își doresc cu-atâta ardoare
să devină fluturi,
să coloreze timpul
lăsat de-atâția viermi
să putrezească-n groapa de gunoi…
pe asfalt mai trec câteodată și păsări călătoare…
uitându-se în stânga și în dreapta
doar cu un colț de ochi
dar râzând cu toate colțurile buzelor…
rămân acolo, pe asfaltul viu al fericirii,
grăbite fiind să treacă mai repede
prin această pată aproape invizibilă…
prin grădinile nesuferinței și ale ignoranței
mai poți vedea și acum câteo floare
trimisă la colț de cârtițe
ce își mai scot capul din pământ din când în când
doar ca să nu bată la ochi
treaba lor de făcut tuneluri fără autorizație
spre soare…
prin magazine stau pe rafturi
vise de toate mărimile:
de copil, de tânăr, de mamă, de tată, de bătrân, etc….,
majoritatea fiind numărate și trimise înapoi la firmă
pe motiv că au ieșit din termenul de garanție…
cele mai norocoase
sunt cumpărate de păsările călătoare care au curajul să nu râdă…
sunt din ce în ce mai mulți greieri pe la colțuri
care așteaptă …