Între apus şi răsărit ~

Te caut printre visele ce-mi apar greu şi mă vizitezi rar…nu te caut în realitate, căci nu-ţi pot vedea surâsul real…poate m-am schimbat…poate nu mai ştiu să caut…prefer eterna aşteptare…măcar că aşteptarea lungă doare…din aşteptare nu mă mai pot ridica,vreau să pot pleca din ea,să-mi găsesc fiinţa pierdută şi împrăştiată,confuză şi debusolată….mă caut dar am uitat unde m-ai lăsat…unde sunt…
 
 E uşor să te ascunzi…e simplu şi greu să mă pătrunzi…e uşor în singurătate să te-afunzi….
 
 Oare îţi vei fi dorit cândva,să-mi fi expus detaliat,centimetru cu centimetru pătrat,inima ta?
 
 Te ascunzi şi te scufunzi,plângând pierdută printre ieri,azi şi mâine…
 
 Vrei să vezi cât de tare mă poţi fixa în mintea ta,în timp ce efortul de memorie doare tare,nedemn parcă fiind de o privire din partea ta…sau măcar de o îmbrăţişare…
 
 Oare-ţi apune suficient soarele când nici măcar singură nu-l poţi vedea?
 
 Mi-ar fi plăcut să-ţi prezint a sa amploare….ţi-aş fi arătat pescăruşii peste care trecem cu nepăsare,de parcă i-am  călca în picioare…nu,nu din indiferenţă-i pierzi din vedere,nu din nepăsare mă omiţi,eşti atrasă şi captivată de mare,şi te pierzi în abundenţa ei…….ţi-aş fi arătat şi paşii pe care nu i-ai făcut ,în urme ce totuşi le vei lăsa,drumuri pe care vei mai călca..oare aş mai putea?
 
 Cerul arde-nvapăiat,în zare şi-n apus înflăcărat şi se stinge-n înserat şi-n albastrul valurilor mat,îmblânzite de luna ce locul demn şi-a luat… eu unde pot să fiu păstrat?
 
 Mă prind de-un solitar palmier,mă atârn de el,şi încerc să trăiesc în mişcarea-i,prin seva-i curgând şi eu,apusul său să fie şi al meu,liniştea sa să mă poată însufleţi,şi-n expiraţia sa,să pot şi eu trăi…curgând prin mine,vei putea veni?
 
 Aşteptând un final sau un început,între răsărit şi asfinţit,număr păsări în zborul lor şi pe unele le pot conduce până spre zenit.Călătoresc.Privesc doi trandafiri împrăştiaţi pe plaja pustie,ce dau oricând mai bine decât orice rest menajer lăsat de omul formal şi efemer…Oare ce festin am pierdut?…Am lipsit cumva de la propriul meu banchet?…M-au sărbătorit  marea,apusul,copacul,florile din nisip şi muşchii de iarbă ai pietrelor cu ei învelite?….M-a orbit frumuseţea ce mă    înconjoară ,atât de tare încât să nu mă mai pot bucura de ea?…Mă caută o iubire prea mare încât să mă poată cuprinde?
 
 Camera mea e goală,cu tot cu mine în ea…afară,cărarea e mai puţin pustie în timp ce calc pe ea…tot cerul înroşit din preajma ei îmi pare că e stârnit de căldura paşilor mei..
 
 Scaunele sunt goale,spectatorii au plecat,nu mai stau în ele şi nici nu le-am rearanjat…nu ştiu dacă stau acum,sau călătoresc,dacă privesc în trecut sau spre viitor năzuiesc…
 
 Dar scriu,vorbesc,trăiesc…îmi rămân cuvinte în schiţe mâzgălite,în desfăşurări de forţă pregătite şi-n rime înşiruite…,emoţia unui anotimp select,gânduri duioase ,sărutări pasionale în buze de cerneală mov cărnoase…rămân vederi ce,în timp,stângace şi sumar,ne traversează şi sufletul în imagini ni-l încondeiază…
 
 Sperăm sa rămânem vii şi frumoşi,să ne păstrăm am vrea,chiar de nu putem,tineri şi drăgălaşi…..când copilăria,frumuseţea sau drăgălaşenia şi-au scurs cantităţi mari din noi……..Ce crezi,suntem mai mult decât un simplu joc de cuvinte în doi?
 
 Nu mă vei întreba cum îţi şade rochia sau cât de aprinsă e culoarea sa,sau cât de mare e decolteul ei…nu-mi vei zâmbi în strălucirea colierului ce i l-ai asortat,nu-ţi vei şterge lângă mine rujul din colţul buzelor cu un şerveţel cu mentă şi piersici parfumat….îmi surâzi şi-mi vei străluci printre emoţii şi cuvinte plasate în depărtări….e tot ceea ce-ţi poţi dori?
 
 Oricâte flori ai admira,oricât de ademenitor ţi-ar iriza,nici una nu te va parfuma mai mult decât aceea pe care o ţi deja în mâna ta…pentru a te umezi,strângând-o la pieptul tău,cu seva sa….parfumându-te ,s-o poţi ocroti…………………..smulgând-o ,o poţi păstra?
 
 Suntem piese lipsă dintr-un tablou ce doar noi înşine îl putem termina,când în el ,cu fiecare părticică a noastră,ne vom integra….întregindu-l prin următoarea privire senină,cu următorul pas curajos,cu deschiderea largă a ochilor spre oceanul de năzuinţe fireşti,încurajate de îndemnul iubirii străbătând în noapte…îl auzi de departe?
  Norii negri se topesc în raze îndrăzneţe,pescăruşii par a coborî……..să nu crezi că au istovit în zborul lor,ei se apleacă spre sol doar pentru a se înălţa mai sus…nu,nu,ei nu au obosit sa zboare…soarele a înroşit cerul,dar nu pentru că îl doare…nu sângereza,dimpotrivă,la palida lumină a lunii,el ziua ce va veni o recreaza,o adună din fragmentele noastre de culoare,de contact,de dorinţă,de disponibilitate…oare ştii ce va făuri soarele nostru pentru următoarea noastră zi?
 
 Ne ţinem de mână coborând spre adâncuri împreună,sau ne prindem doar pentru că mai apoi,drumul să ne dăm ,şi pe stânca fiecăruia de viaţă să ne lăsăm,pe care apoi vom continua fiecare-a medita?
 
 Suntem fluturi multicolori,orbiţi de un răsărit mov,ce ne împerechem în tremur sufletesc ,pierzându-ne apoi într-un apus ce ne separă în puerila satisfacţie de a fi liberi?
 
 Te-ai sprijinit bine pe piatra ta,pe muşchiul tău,pe muşchiul ei?….Te mai poate ceva de pe ea disloca?…poate doar puzderia de fluturi născuţi din răsăritul mov,te poate muta…pe-un şir ,într-un zig-zag de pietre,pe-un traseu neregulat,neştiut şi nesperat….Dacă te vei lovi de piatra mea,şi vei privi în urma mea în piatră sculptată şi-n respiraţia în muşchii verzi aşezată,dureros vei şchiopăta?…sau răsuflarea mi-o vei mângâia şi-ţi vei dorii să fii venit,cât încă urmă de calcar nu voi fi devenit?
 
 Printre fluturi şi cuvinte,unde-i iubirea în trup blând aşezată?…Unde-i mirosul de lapte al fiinţei proaspăt îmbăiate şi de stropi prelinsa,de prosop moale atinsă?
 
 Unde-s inimile ce împreună se pot acompania,în ritm de viaţă trepidantă acorda,schimbând ritmul cu fiecare mişcare,gest sau atingere…?
 
 Unde-s dorinţele fireşti ce cu păcatul se pot confunda când altă cale nefirească ar lua?
 
 De ce te înnebunesc gesturile mici ce în mâini distincte şi degete legate se împletesc?
 
 Oare cât de mult poate vorbi tăcerea plină şi cât de goală este iubirea noastră dacă se umple doar cu cuvinte? 
 
 Unde începe iubirea şi unde se termină?
 
 Dacă îmi voi întreba inima cât de mult iubeşte,mă va copleşi cu însăşi întrebarea mea?
 
 Dacă voi întreba inima ta cât e de plină,mă va inunda cu necondiţionata revărsare a sa? Pot inimile noastre încălzi încăperea mea şi încăperea ta,locul nostru preferat de unde nu vrem a mai pleca?
 
 Sprijiniţi şi prelinsi pe pereţi reci şi despuiaţi, căutând o ieşire sau o intrare,pot inimile noastre lumina drumul spre uşa ta şi spre uşa mea,unde ne vom întâlni într-un singur prag şi ne vom îmbrăţişa cu drag?
 
 Dragoste la nivelul pragului…unde ne vom înţepeni,de cutremure a ne feri…de tristeţe şi izolare,de plictis şi de blazare,de necaz şi defăimare..unde lucrurile frumoase vor tot fi,şi de nepăsare şi uitare ne vom tot feri….de va fi, unde sunt şi unde vei fii?
 
 Eu cânt acum.Nu ştiu de-i revedere sau despărţire…nici finalul piesei nu l-am scris încă..doar cânt….îmi caut versuri,caut vocea ta şi prelungesc refrenul în aşteptarea ta,căutând acompaniamentul tău.
 
 Nu-ţi cer să cânţi pentru a mă eclipsa sau pentru a mă înălţa,pentru a face piesa celebră sau pentru a obţine un loc renumit în ea…îţi cer să cânţi pentru a te putea asculta.Doar cântă.E şi piesa ta.Te voi regăsi în fiecare vers.Cântă doar.Voi simţi fiecare acord din muzica ta,ce poate n-a fost sa fie şi a mea dacă doar ţie îţi va răsuna..
   E frumos oceanul,la fiecare capăt al său…e acelaşi cu fiecare margine a sa…şi-n loc să ne despartă,el mâinile ni le împreunează,el ne adună şi el ne cunună…curcubeul ne va fi coroană,răsăritul se va împrăştia în însoţitoare de mireasă,oceanul va fi maestru de ceremonii şi preşedinte de petrecere şi ne va supraveghea atent şi,în preajma sa de vom sta,lângă el vom rămâne permanent,înscrişi în ale valului mov pergament…vei spune,prezent?
 
 Nu ştiu cât voi sta…o secundă…un minut sau o viaţă..,cât vom fi prinşi în oceanul nostru…dar tu..nu pleca
 
 Cântă doar…în acordurile tale,marea,încontinuu va dansa.
 
 Sub corola de lumini mov ne vom ascunde şi apoi lumini stelare ne vor pătrunde
 
 Nu-ţi cer să rămâi în viaţa mea,nu ştiu eu ce pot fi în a ta,nu ştiu tonurile mele mov cum se vor schimba sau ale tale pe ce paletă,cât de largă,se vor desfăşura…dar tu…nu pleca….movul meu o viaţă firească şi-o iubire tihnită nu poate cuprinde…spre-o iubire în desfăşurare normală sau banală nu pot tinde,iar iluzii nu-mi vreau a vinde…dar tu…nu pleca.
 
  Cântă…dansează…ascultă…te-ncântă…zâmbeşte…vibrează….traversează-mă cu tine peste oraşe şi mări…purcede-mă-n mai blânde zări..unde nu am mai călcat,unde deja,în spaţii nebănuite şi-n culmi neatinse m-ai înălţat
 
 Clipa se-mprastie-n eternitate,ne pierdem în transformări,suntem uşori şi trecători…unde ne putem întâlni,unde ne putem aduna?
 
 Spre ce porturi corabia noastră evadează?…Suntem fantomatice prezenţe în corabia vieţii noastre,sau călători încărcaţi de substanţă şi încadraţi în contur şi reală ambianţă?
 
 Pentrut ce-s eu aici?..ce ţel neatins am de-mplinit?
 
 Să-mi fii un început mângâietor sau un final fericit?
 
 Să-mi fii o mostră de iubire,în marginile ei de abur, atinsă?
 
 Ce destinaţii voi mai atinge ,ce ţinte?
 
 Ce fiinţă curge prin mii şi mii de cuvinte?
 
  De-mi eşti sfârşit,mi-eşti unul cu multă culoare încărcat,în ocean de duioşie îmbăiat,în stropi de lacrimi şi zâmbete parfumat
 
 De-mi eşti început,îmi eşti surâsul proaspăt al dimineţilor încărcate de rouă sclipind în primele lor raze.
 
 De-mi eşti început,îmi eşti povestea de foileton în care personajele nu mor,nu-s prinse-n rame goale şi nici atârnate pe terase imaginare…
 
 De-mi eşti..atunci eu sunt… zugrăvit între roşu şi albastru pământ…ziua şi noaptea contaminând…răsăritul şi apusul combinând..venind împreună cu dorul şi durerea,cu strigătul sau cu tăcerea,cu amărăciunea sau cu speranţa,cu temerea sau cu nonşalanţa,cu monocromul sau cu culoarea,cu încântarea sau cu disperarea,urmărind risipită floarea,zbuciumată marea,necuprinsă zarea,privindu-ţi mirarea,căutându-ţi ardoarea,aşteptându-ţi chemarea..unde îmi eşti,vei fi fost sau îmi vei fi?…ce crezi..ce ştii?
 
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
girls

2 Comentarii

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.