Pe meleaguri străine…în țară natală ~ Daniel Aurelian Rădulescu

de Daniel Aurelian Rădulescu

Să-mi fi furat, of, țara, să-mi fi furat trecutul ?
Să plâng pământ, pe buni jucând abil pe hâtrul ?
Să am mândrii, dispreț spre ce-l stabil rămas e ?
Să fiu îndoctrinatul unei pretinse rase ?
să neg tot ce-am avut și tot ce-am refuzat,
să fiu deșertăciunea unui alienat ?
Să nu-mi găsesc o vină de neputință pură
să mint copii, prieteni ? Am fost ”lepădătură” ?
Să nu-mi port judecată de slab și nestatornic
să fie numai joc credința mea de dornic
să-mi cumpăr libertatea cea sfântă ne avută ?
Să fiu sortit s-o cer în țară neștiută ?
Să zac cu psihic cancer umblând de țară gol,
să-mi iau un atestat muncind din greu pe un pol ?
Să-mi fie destinat inexplicabil ură,
să nu pot stăvili părere de… ”lătură” ?
Să nu-mi dea nimeni crez de știință dobândită
să nu pot să muncesc în țară retrăită ?!
Să am total refuz, cu o experiență nouă
să nu pot s-o purced spre a profita și vouă ?
Să merg privind pe străzi la ai mei colegi de odată,
să nu revăd nimic din ”fu frumoasă fată ” ?
Să fiu hulit adesea de-ai mei copii lăsați
să-și ducă singuri viața în tărâm de exilați ?
Să țip la muți și surzi ai nației natale
să-mi dea răspuns un tânăr; ”alo, auzi matale
să știi pe-aici au fost de-a toate știutori,
să uiți de noi , de țară, poți să te întorci sau mori.
Să nu ne dai povețe, noi știm suntem școliți
să n-acceptăm realul de a fi nenorociți
să ne purtăm a pururi nereușita crudă.
Să credem doar prostia, hoția, mintea nudă” !?

Să-ți dau un sfat; ”ochi ager ca al celui de erete
să nu rămână vis lovit de gri perete,
să nu te frângi în zbor de orb predestinat
să cumperi ghid de viață, pilot automat.
Să știi ce sunt orgolii stupide sau deșarte,
să știi că toți petrecem prin viață către moarte.
Să ai răbdare, minte, să asculți întâi să zici,
să nu mai crezi pe aceia ce-ți se numesc amici
să-ți ia din libertatea un drept spălat cu sânge.
Să nu te-n crezi chiar dacă se face că te plânge,
să-i dai să înțeleagă, că ești matur de rău
să-ți vrea nou sacrificiu; al tău și nu al său.

Să fii mai drept, uman, să înveți la școli mai bune
să faci ca acest neam să aibă iar renume,
să fie oază a lumii. Neprihănire în bine
să fie loc de toți; de tine și de mine .”
24.03.2010

(No Ratings Yet)

Loading...