Murgule, drăguțule, scutură-mi crenguțele ~ Mihaela Vicol

Rugăciune

Murgule, drăguțule, scutură-mi crenguțele,
Să cadă omizile și cu ele grijile,
Căci de când fructe n-am dat, vor să mă ia la tăiat
Cei ce Rodul mi-au mâncat și la umbra mea au stat!
Murgule, de milă ai, cheamă-ți turmele de cai,
Dușmanii să-mi nimicească, fructele pe crengi să-mi crească,
Pe oameni să-i îmblânzească dărnicia mea cerească
Și din nou Rostul să-mi fie bun prilej de bucurie
Căci și eu, în schimb, ți-oi da: frunzele și umbra mea,
Viața mea pentru a ta, de jăratecul vei vrea!
Cine-i murgul, cine-i pomul,
Cine-i viermele, dar omul?!
Și du-mă ca gândul și du-ma ca vântul
Și du-mă ca dorul și ține-ți cuvântul!
Căci hrană mi-e focul ce arde în vatră
De când la temelie s-a pus prima piatră.
Și du-mă ca gândul și du-mă ca vântul
Și du-mă ca dorul când își ia avântul!
Căci și eu, în schimb, ți-oi da:
Viața mea pentru a ta,
De jăratecul vei vrea!

(No Ratings Yet)

Loading...