Iartă Măicuţă,
călcâiul aprins de miezul pământului!
Setea o potolesc pulberi de fluturi.
Fruntea destăinuie
braţele purtătoare de rod
iar adevărul verde-i lumii blestem
şi ochiului meu închisoare de ape…
Cununi n-am ştiut împleti.
Păzitoare sunt mieilor…