Oraţie de nuntă ~ Adrian Păunescu

Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ
Ultima speranţă, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar găblonz.

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg…
Şi cu pasiune, şi cu voluptate
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

Hai, întinde mâna pentru despărţire
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.

Întră în mulţime, nimeni n-o să ştie
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns.

Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!

Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lasat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...
wormhole

2 Comentarii

  1. Sa fiu cu tine, intr-un sat de munte,
    Sa ninga mult ca pentru a ne-ngropa,
    Să mă sfârşesc lâgă mirarea ta
    Că lumea-i un izvor de amănunte.

    De lemne casa şi de lemn pădurea
    Şi lemne sa zvărlim şi noi în foc;
    Să-mi fii neşansă şi să-ţi fiu norc ,
    Iar eu sa plec afară cu securea.

    Să plec afară spre-a aduce lemne
    şi tu să te sfârşeşti , stingându-te amar
    Ca vechiul nostru magic felinar
    Şi să îţi spui că am ceva pesemne.

    S-a întâmplat ceva daca-ntârzie!
    Eu lemnele pădurii să le ştiu
    Şi, prin nămeţi, cu pete de vecie
    Să ma întorc la sânul tău sicriu.

    Siciu de lemne fragede, prin viscol,
    Iar tu să crezi că m-ai pierdut detot,
    Că focuri fi-vor , şi alţi oameni fi-vor
    Dar doi ca noi pe lume nu se pot!

    ………………..
    Esenţa e un snop de amănunte,
    Afară norii au un pal drăcesc;
    Se construieşte casa de la munte
    În care-am să te duc , să te iubesc!

    Adrian Păunescu – acum un sfert de secol… şi ceva.

  2. Hai sa mi te fac iubita,
    Hai sa mi te fac pereche
    Si sa mergem intr-o seara
    Amindoi la Curtea Veche.

    Pune-ti cizme ordinare
    Si-un fular, cum se cuvine!
    Nu ma scoate din sarite
    Ca-mi iau sabia cu mine.
    Si-ti tai capul cu securea,
    Si apoi te fac mireasa
    Pina nici n-apuca aia
    Sa ne dea rachiu pe masa.

    …………………..
    Şi, cu cu miinile din umeri
    Atârnând ca nişte rufe
    Să-mi pun capul pe o piatra
    Şi să dorm sub nişte tufe.

    Şi s-aud cum lăutarii
    Cintă invingându-şi lenea;
    Cum mai trece vremea Doamne ,
    Toate mândrele-mi zic nenea!

    ( E o poeyie frumoasa de A.Paunescu publicata acum vreo 25 ani. Nu mai stiu nici titlul nici pe de-a’ntregul versurile!)

Leave a Reply to pcastilia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.