Sonet ~ Alexandru Andriţoiu

Ma vei iubi o data pana-n sange
intelegand, ciudat de nefiresc,
ca flautul din piatra moarta plange
si limbile frunzarelor vorbesc.

Mijlocul tau cu duh imparatesc
ajunge-va ca painea cand se frange
si se imparte-n doua spre natange
si retezate brate cari cersesc.

Din straluciri ca de catapetasma
Vai ! palida-ai s-ajungi ca o fantasma
cu fruntea dintr-un alb – mai josnic lut.

Si-atunci vei auzi cum o sa cada
din fruntea-ti muta, zornaind pe strada,
ca banii vechi, fiece fost sarut.

(No Ratings Yet)

Loading...