Imn la Satan ~ Alexandru Macedonski

Satan, fermecător Satan, proteu ce eşti ascuns în toate,
În iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;
Te-ador, Satan, fiindcă tu eşti zâmbet, rază şi coloare,
Eşti cugetări şi eşti simţiri, eşti aur, vin, cântare, floare,
Eşti tot ce e ispititor: plasticităţi de corpuri goale,
Şi zbor spre cer şi voluptăţi ce sunt titanice răscoale…
O! singur zeu, fiindcă rău — iar răul singur este forţă
Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie şi torţă…

Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
Satan, — oh! Iartă-mi neghiobia!

Satan, fermecător Satan,
Nemilostiv, cum e dorinţa,
Şi ager, cum e iscusinţa,
Tot mai activ din an în an;
Semeţ cum este biruinţa…
Satan, dorinţă de ştiinţă,
Satan, dorinţă de frumos,
Satan, voinţă şi putinţă,
Pe-altarul tău mă-aduc prinos…
Jos, jos făţărnicia…

Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
În ochi adânci când scânteiezi, pe buze roşii când răsufli,
Averi de-avari le risipeşti prin simţuri reci furtuni când sufli;
Înnebuneşti pe prea cuminţi, ce stau tâmpiţi de-nţelepciune
Şi schimbi deodată în focar ce-a fost mai stins ca un tăciune.
Tu, care culci sub sărutări în silnicia ta sublimă
Pe crinul fraged ca să smulgi beţia rară printr-o crimă,
Oh!… singur rodnic pestetot, când spargi a cerurilor boltă
Şi plumb topit în ea ţâşneşti a vieţii aprigă revoltă,
Satan, — oh! iartă-mi neghiobia.

Arhanghel de-aur şi de foc,
Ce-nsămânţezi Dumnezeirea,
Urmându-ţi vecinic siluirea,
Din timp în timp, din loc — în loc,
Şi ce-o supui să-ţi rabde firea…
Satan, nenvinsă bărbăţie,
Adolescent în orice timp,
Urmează-a ta împărăţie
Şi prăvăleşte-orice Olimp…

Când ai lipsi, ar fi tăcerea şi nemişcarea şi robia…
Oh!… Iartă-mi, iartă-mi neghiobia.

(1 votes, average: 5.00 out of 5)

Loading...