Ca-n basme-i a cuvântului putere:
El lumi aievea-ţi face din păreri,
Şi chip etern din umbra care piere,
Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri.
El poate morţii din mormânt să-i cheme;
Sub vraja lui atotputernic eşti,
Străbaţi în orice loc şi-n orice vreme,
Şi mii de feluri de vieţi trăieşti.
Te-atinge doar, şi tu o biată clipă
Ce tremură-ntre două veşnicii
Priveşti de sus a lumilor risipă,
Şi toat-a lor zădărnicie-o ştii.
Aprinde-n inimi ură sau iubire,
De moarte, de viaţă-i dătător,
Şi neamuri poate-mpinge la pieire,
Cum poate-aduce mântuirea lor.
Voi, căror vi s-a dat solia sfântă
De preoţi ai acestei mari puteri,
Voi, în al căror suflet se frământă
Întunecate valuri de dureri,
Şi gânduri de-un întreg popor gândite,
Nu duceţi minunatul vostru dar
Ofrandă mâinilor nelegiuite,
Ci, ca pe sfânta masă din altar,
A-mpărtăşirii taină preacurată,
Aşa cuvântul să vi-l pregătiţi
Ca mii de inimi la un fel să bată,
Şi miilor de veacuri să vorbiţi.
(2 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...
O poezie atat de actuala pentru noi,poporul roman. Vlahuta a fost un ganditor profund ,un om de cultura de prima mana.De ce oare oamenii de cultura de azi nu mai simt ca si inaintasii nostri?Atat de mult li s-au atrofiat sentimentul de atasament la tara si popor?Ma uit la Liiceanu,Andrei Plesu, Patapievici,Cartarescu si altii ,si simt o mare dezamagire ca nu mai sunt la inaltimea inaintasilor lor,au cuvinte otravite la adresa patriei si a poporului roman. Daca semanam otrava,otrava vom culege.