Cândva arborii aveau ochi ~ Ana Blandiana

Cândva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput…
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig –
Ce-aţi văzut?…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
hourglass

1 Comentariu

  1. Rog vizitatorii acestui site, sa urmareasca poeziile Elenei Armenescu si ale lui Bogdan Istrate, ambii colegii mei cu ani de zile in urma in Clinica de Pediatrie. Adevarat cine a spus… ca “si medicii stiu a scrie poeme”…

    Nu pot sa nu imi aduc aminte de domanna Dr si de domnul Dr… cel din urma cu o sensibilitate dusa la extrem, revarsata mai ales asupra copiilor suferizi, pentru ca mai apoi si cu mult mai tarziu sa descopar aceasta in poeziile sale.

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.