CINE FURĂ AZI O CEAPĂ MÂINE FURĂ ŞI O IAPĂ DAR OR ÎN TEMNIŢĂ PLÂNGE, OR PICIOARELE ÎŞI FRÂNGE de Anton Pann

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nici un câştig neavând

Şi în cea mai de pre urmă sărăcie ajungând

Hotărâ să fure ceapă de la un al său vecin

Ce avea destulă-n casă şi nu da la vreun strein.

Dar văzând Nastratin Hogea că el uşa o-ncuia,

Plan făcu pe coş să intre noaptea şi ceva să ia.

Deci suindu-se pe casă şi privind pe coş în jos,

Se ivi-n el umbra lunii în chip de stâlp luminos,

Şi lăsându-se la vale p-acea umbră, amăgit,

Deodată fără de veste se pomeni jos trântit,

Rămâind ca vai de dânsul cu piciorul rupt în loc,

Având mică norocire că n-a fost în vatră foc.

Deşteptându-se vecinul, de bufnirea-i când căzu,

Se sculă totdeodată, nici o clipă nu şezu,

Strigă, cere la nevastă lumânarea-n grab să-i dea,

Mai curând să prindă hoţul, şi cine e a-l vedea.

Iar Hogea zise: – Vecine ! atât să nu te grăbeşti,

Că ce am păţit, şi mâine tot aicea mă găseşti.

(No Ratings Yet)

CINE FURĂ AZI O CEAPĂ MÂINE FURĂ ŞI O IAPĂ DAR OR ÎN TEMNIŢĂ PLÂNGE, OR PICIOARELE ÎŞI FRÂNGE ~ Anton Pann