Skip to content
- Nastratin Hogea odată
- Măgarul din grajd scăpând
- Plecă cu traista-ncărcată
- Ca să-l caute-ntrebând:
- Ş-întâlnind pe oarecine
- Din săteni l-a întrebat:
- – N-ai văzut cumva, vecine,
- Pe magarul meu prin sat ?
- – Ba l-am văzut, el zise,
- Colea ca jude şezând,
- Şi la vite-n holde prinse
- Judeca, ispas făcând.
- Hogea zise cu mirare:
- – Jude-n sat magarul meu ?!
- Zise acel la plecare:
- – Da, da ceea ce-ţi spun eu.
- Hogea necăjit se duse
- În cel mai repede pas,
- În pragul uşii se puse
- Unde se făcea ispas.
- Şi traista după ce-ntinse
- Cu un jos a o pleca,
- – Tpru, tpru, tpru ! din buze zise
- Către cei ce judeca.
- Toţi râseră de această,
- Numai unul cum şedea,
- Viind, se plecă la traistă,
- Ca ce e-n ea a vedea;
- Iar Hogea traista-ncărcată
- După gâtu-i aruncând
- Începu totdeodată
- Ca să-l judece zicând:
- – Treburile-mi stau acasă
- Şi tu aici în sobor
- Poftişi tocmai când îmi pasă
- Să te faci judecător.
Loading...
Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. De Acord Politica Cookie-urilor