MULŢI SUNT PROŞTI CARE LE PLACE P-ALŢII-N SOBOR SĂ ÎMPACE ~ Anton Pann

Nastratin Hogea odată
Măgarul din grajd scăpând
Plecă cu traista-ncărcată
Ca să-l caute-ntrebând:
Ş-întâlnind pe oarecine
Din săteni l-a întrebat:
– N-ai văzut cumva, vecine,
Pe magarul meu prin sat ?
– Ba l-am văzut, el zise,
Colea ca jude şezând,
Şi la vite-n holde prinse
Judeca, ispas făcând.
Hogea zise cu mirare:
– Jude-n sat magarul meu ?!
Zise acel la plecare:
– Da, da ceea ce-ţi spun eu.
Hogea necăjit se duse
În cel mai repede pas,
În pragul uşii se puse
Unde se făcea ispas.
Şi traista după ce-ntinse
Cu un jos a o pleca,
– Tpru, tpru, tpru ! din buze zise
Către cei ce judeca.
Toţi râseră de această,
Numai unul cum şedea,
Viind, se plecă la traistă,
Ca ce e-n ea a vedea;
Iar Hogea traista-ncărcată
După gâtu-i aruncând
Începu totdeodată
Ca să-l judece zicând:
– Treburile-mi stau acasă
Şi tu aici în sobor
Poftişi tocmai când îmi pasă
Să te faci judecător.
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
system

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *