Existenţă, tu, care-mi dai numai iluzia că mă repet căzînd cu tîmpla peste plite încinse pînă la alb cînd toamna … More

li te-nsoţea pretutindeni, ca o suită. Dacă ridicai o mînă, se făcea în arbori tăcere. Cînd mă priveai în ochi, … More

Treaba ta, îmi zise javra care ochi deschişi ţinea dedulcind în sus otrava muzicilor, cea mai rea. Eu zic “do” … More

Ea stă singură acum la ultimul etaj, mirosul ei suav pîlpîie, oraşul se îndepărtează -înhămat la cîini vagabonzi şi flămînzi. … More

Se dizolvă în mine, încet, chipul tău de piatră solubilă o, tu, dansînd menuet, pururea nubilă. Mă vor bea cîndva, … More