Asta-i pentru toţi copii abandonaţi ~ Razvan Claudiescu

Fiecare om din această lume, plină de răutate,
Pe a sa frunte, de om muritor,
El are de când a venit pe astă lume,
Un crucifix divin,
Crucifix divin pe-a sa frunte.
Dumnezeu pe toţi să ne ocrotească !
Haideţi, dulci oameni !
Haideţi, iubiţi oameni !
Haideţi, frumoşi oameni !
Veniţi cu toţii,
Să cântăm melodii, melodii din suflet,
Să scriem poezii despre dorinţele noastre,
Să binecuvântăm pământul omenesc,
Planeta, natura, animalele,
Oamenii şi mai ales sfinţii copii.
Copii frumoasei acestei lumi.

Să ne rugăm pentru părinţii noştrii,
Să ne rugăm pentru părinţii copiilor,
Să ne rugăm pentru taţii noştrii,
Să ne rugăm pentru mamele noastre,
Să ne rugăm pentru dulcea omenire.

Asta-i pentru toţi copii abandonaţi,
Fără mamă, fără tată,
Să dăm mână de mână de creştin,
O bucată de harnă, un strop de apă,
Şi-o mică jucărie veche, dar să fie,
Ca şi ei să se bucure de copilărie,
Că-s copii, copii dulcei noastre planete,
A omenirii, da, a omenirii… .
Asta-i pentru toţi copii abandonaţi,
Asta-i pentru toţi copii abandonaţi,
Copii abandonaţi,
Din ţară şi lumea-ntregă.
Asta este pentru toţi copiii pierduţi,
Urându-le sănătate şi mult noroc,
Şi dorindu-le o casă de căldura…
Căldura părintească.

Inima, sufletul meu se-ntreabă,
De ce copii-s răpiţi, sechestraţi ?
Oare pentru chinul diavolesc ?
Sau pentru sacrificiul satanic ?
De ce ?
De ce, oameni buni se-ntâmplă asta ?
Oare sufletul lor e cenuşă ?
Oare este vândut diavolului ?
Nu vreau astfel de oameni pe pământ !
Nu pot să-i accept !
Răutatea nu trebuie să existe,
Să existe pe acest minunat pământ,
În acestă omenire, printre oameni,
Şi printre copii noştrii, copii lumii,
Sau copii pământului.
Plâng profund când mă gândesc,
Dar un gust amar, amar rău mi-a lăsat.

Vreau omenirea să meargă sănătoasă,
Pe drumul spre viitor,
Ce el nu pare că ne aşteptă.
Gândiţi-vă la copii noştrii,
Oameni, gândiţi-vă la copii voştrii.
Fiţi buni, oameni ai pământului.

( 2011, 23 ianuarie )

(No Ratings Yet)

Loading...