(POVESTEA) NOASTRA ~ anna

Stăteam pe o scară

Şi mă uitam la o frunză,

„Ce frumoasă muză

Pentru o poveste de seară“

Şi iată cum frunza

Rapid se transformă

Urmându-mi scuza

De-a face o poveste la normă.

Din peţiol am scos un sol;

Din nervuri un palat;

Vârful l-am tăiat şi l-am făcut împărat;

Iar restul am aruncat în gol.

Dar de ce atâta risipă

Când puteam în pripă

Să fac o prinţesă;

Din încrengătura imensă

A celulelor şi ţesuturilor

A canalelor şi porilor

Şi-a tuturor sporilor.

Şi-un “făt-frumos”

Călare pe-un mânz

Aş face dintr-un spân.

I-aş pune o inimă

Cât o piatr de moară

Ca să nu-l doară

Când o să vină toamna

Şi-are să-i moară, doamna,

Prinţesă.

Făcută de mine

Dintr-o parte de frunză

Zărita-ntr-o doară

Când stătem pe o scară.

Şi-aş putea să mă joc

Cu frunze de soc.

Dar nu mai sunt vioi,

Aşa că vă las pe voi

Să faceti povestea

Să vi se ducă vestea.

(NetyM.)

(No Ratings Yet)

Loading...