(POVESTEA) NOASTRA ~

Stăteam pe o scară

Şi mă uitam la o frunză,

Ce frumoasă muză

Pentru o poveste de seară“

Şi iată cum frunza

Rapid se transformă

Urmându-mi scuza

De-a face o poveste la normă.

Din peţiol am scos un sol;

Din nervuri un palat;

Vârful l-am tăiat şi l-am făcut împărat;

Iar restul am aruncat în gol.

Dar de ce atâta risipă

Când puteam în pripă

Să fac o prinţesă;

Din încrengătura imensă

A celulelor şi ţesuturilor

A canalelor şi porilor

Şi-a tuturor sporilor.

Şi-un “făt-frumos”

Călare pe-un mânz

Aş face dintr-un spân.

I-aş pune o inimă

Cât o piatr de moară

Ca să nu-l doară

Când o să vină toamna

Şi-are să-i moară, doamna,

Prinţesă.

Făcută de mine

Dintr-o parte de frunză

Zărita-ntr-o doară

Când stătem pe o scară.

Şi-aş putea să mă joc

Cu frunze de soc.

Dar nu mai sunt vioi,

Aşa că vă las pe voi

Să faceti povestea

Să vi se ducă vestea.

(NetyM.)


1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
reading
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *