Auzi! Hai să–ţi spun ceva la ureche.
O vorbă frumoasă şi veche.
Da’ să n-o mai spui la nime’
Căci îi piere puterea şi farmecul! Bine?!
Şi să nu cumva s-o uiţi,
Sau de la alta s-o mai asculţi;
C ăci te-ar putea vr ăji cu viersul
Ei, atât de dulce şi cald. Şi sensul
Şi-ar pierde, când alta se crede
În stare să–ţi spună
La fel ca şi mine, dulce faptură,
Că-n vis şi în suflet pe Tine te vede.
E! Dar de ce din nas strâmbaşi?
Te plictiseşti îngeraş?
Lasă că–ţi spun acuş.
Of! Inima-mi vibrează ca un arcuş!
Mă ridicai pe vârfuri,
M-apropiai de ureche,
şi când să-mi vărs ale mele nădufuri,
Mă-mpiedicai de-o mătură veche.
Mmdaa!
(NetyM.)
NetyM va multumeste pt timpul zabovit cu scrierile ei stangace, scuzanduse cum a stiut mai bine:
Mai daunezi mi-am propus
Sa scriu versuri.
Sa scriu tot ce am de spus
Sub forma de basme si eresuri.
Ca n-or iesi bune
Eu nu pot spune.
Eu doar ma joc
Si-mi place foc.
Sa le-nteleaga altii
Cum ar fi mama, tata, fratii,
N-am pretentie
Oricum sunt lipsite de gratie
Poetica.
“mmm, ce poezie…”
E foarte simpatic
dar e multa “apa”
In schimb mi-a placut
Ce ai facut
Si iti urez
In tine sa crezi
Si multe poezii
Aici sa mai scrii!
=)pa