Fracul meu ~ C-tin Alexandru Rosetti

Aşa de gol în toate cum m-am născut în lume
Trăiesc şi pînă astăzi ; muncesc, dar n-am putut
Să-mi fac trăsură, haine, parale şi un nume ;
Dar îns-am pus eu minte şi-un frac azi mi-am făcut !

Şi azi ca-n toată vremea datornicii veniră,
Obraznici cît se poate ; boieri, i-aţi cunoscut !
Dar însă cu ocară, cu brînci mai toţi ieşiră,
Fiind c-am pus eu minte şi-un frac azi mi-am făcut.

Acum să fac mătănii, la piept eu a mă strînge,
Să-mi plec şi ochi şi capu, şi mîna să sărut,
Să muşc, să vînz pe unu, pe altu iar a linge
Le-am învăţat pe toate, şi-un frac azi mi-am făcut.

Rang, slujbă, bogăţie, acuma vin grămadă,
Acea idee proastă de cinste am perdut ;
La un boier prea mare mă duc acum îndată
Şi mîine şi poimîine, şi-un frac azi mi-am făcut.

Plecai să merg, dar însă împins de îngînfare,
Pe la a mea Elenă, să trec puţin am vrut ;
Dar ea-mi zise : „Dragă şi tu în astă stare,
Şi tu cu haina curţii şi tu frac ţi-ai făcut ?”

Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume,
Zadarnica-mi mîndrie îndată a trecut !
Şi-am zis : decît ast „dragă”, nu voi eu un alt nume
Nu voi palat, rang, aur, şi fracul am vîndut.

(No Ratings Yet)

Loading...