În ceasul dintâi… ~ Camil Petrescu

Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munţii de cristal şi alaun.

Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân’ la apus, în sus de val.

Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele…
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.

Fâşii de lumină caută gândind
Sfârşitul lumii. Rar se sting şi se aprind…
Aşa era… aşa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aş fi rămas.

(Editura de Stat Pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
woman

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *