Mamei ~ Cincinat Pavelescu

Astă-seară simt în mine
Clocotind trecutul mort:
Lacrimi, visuri, tot amarul
Ce în gând şi-n suflet port.

Astă-seară moartea rece
Mi-e atâta de aproape…
Ca şi lacrima ce-mi trece
Arzătoare printre pleoape.

Obosit de râsul farsei
Şi scârbit de plânsul dramei,
Văd cum alb, din întuneric,
Se desprinde chipul mamei.

Numai ea pricepe zborul
Sufletului meu, ce strâns-a
Într-o lacrimă tot dorul
De-a fi iarăşi lângă dânsa,

Şi de ce iert, în tăcere,
Anul stins care mă-ndreaptă
Şi spre noaptea ce mă cere,
Şi spre mama ce aşteaptă…

(No Ratings Yet)

Loading...