Adio ~ Duiliu Zamfirescu

Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult m-ai chinuit.
Te las, că nu mai am putere
Să te urmez pân-la sfârşit.

Tu eşti sfioasă şi curată
Ca floarea albă de pe stânci,
Dar ai făptura vinovată,
Cu ochii negri şi adânci.

Şi nu-nţelegi că eu sunt bietul
Nebun culegător de flori
Ce mă ridic încet cu-ncetul
Până la stâncile din nori.

Dar forma ta înşelătoare
Ia calea timpului apus,
Şi când ajung până la floare,
Ea se ridică tot mai sus.

(Pe Marea Neagră)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
wallpaper
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *