Alt cîntec ~ Duiliu Zamfirescu

Pe subt umbrele de frasini, la fîntîna din pădure
Vin, Surată, vin.
S-adunăm culbeci de aur, să umplem cofiţi cu mure,
Şi din fugă, peste umeri, sărutări badea să-ţi fure,
Vin, Surată, vin.
C-a plouat, şi fundul văii cîntă din privighetori,
De gîndeşti că mersul zilei animatu-s-a de zori;
Iarba-i udă, tu pripită, şi de-o fi din deal s-aluneci,
Ochii mei, privind din vale, ameţiţi ai să-i întuneci.

Sus pe greabănul de munte, în poiană la răcoare,
Vin, Surată, vin.
Să privim pe valea tristă, cum apune sfîntul soare
Şi pe ramur cum se-mbucă două păsări surioare,
Vin, Surată, vin.
Că atîta are omul, ce e azi este al lui.
Ce-o fi mîine-i totdeauna marginea mormîntului…
Iar pe tine te-a scris firea cu un haz în colţul gurii
De mi-aş da, pe-o sărutare, sufletul Mamei-pădurii.

(1893)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
art
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *