Umbra ~ George Bacovia

Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii…
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

– Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
forest

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *